Legenda spune că la vreo 56 de kilometri de Constanţa, la jumătatea liniei dintre Medgidia şi Bazargic, se afla comuna „Ghiuvenlia”. Despre întemeierea ei se zice că acum vreo patru – cinci sute de ani, spre partea de nord-vest a comunei se întindea o pădure mare ce cuprindea şi locul unde astăzi se scoate piatră. În grotele aceestei cariere îşi avea ascunzătoarea o ceată de hhaiduci care nu se ştir sigur din ce neam făceau parte.

     Se bănuieşte că erau dintre vechii locuitori, luptătări de-ai lui Mircea cel Bătrân, oameni ce avuseseră multe capete de vite dar fiindu-le luate de turci se făcuseră haiduci.

      Aceştia suferiseră multe neajunsuri din partea armatei lui Baiazid dar şi turcii rămaşi prin zonă au plătit scump pentru pagubele pricinuite. Pe o rază de 20 – 30 de kilometri nu s-a putut înfiripa aşezare turcească deoarece erau spulberaţi în copitele cailor. Căpetenia haiducilor s-a amorezat de o cadână pe care a furat-o şi a adus în ascunzătoare. Haiducii au socotit că este semn rău o femeie în ceata lor şi s-au împrăştiat.

      Se pare că presimţirea lor a fost corectă căci o secetă mare a urmat, apele au secat iar pădurea a început să se usuce. Căpetenia haiducilor cu toată familia lui s-au retras puţin mai la deal, în câmpul cu prumbari, care pe turceşte se zice „Ghiuvenlia” unde se găseşte apă din abundenţă şi foarte bună la o adâncime de 35 – 45 de metri. Din urmaşii acelei căpetenii de haiduci s-a format comuna Ghiuvenlia. Adevărul istoric se pare că este cu totul altul. După liptele dintre baiazid şi Mircea cel Bătrân turcii au primit vreo 30 de familii din crimeea şi le-au aşezat în punctul numit Ghivenlia. Cu timpul aceştia s-au înmulţit şi numărul lor a ajuns la circa 200. Aveau şcoală, hoge şi geamie.

      După realipirea Dobrogei în urma războiului din 1877 – 1878 au început să se aducă aici români pentru colonizare. Acest lucru s-a încercat de două ori deoarece turcii nu permiteau nici unui român să se stabilească în zonă creându-le tot felul de problleme ceea ce îi făcea pe români să fugă. A trei încercare s-a făcut cu români din comuna Chirnogi – Ilfov în 1894. au fost aduse circa 40 de familii cărora le-au fost distruse casele pentru a nu mai avea unde să fugă şi să fie nevoiţi să supravieţuiască alături de tătari. Aceştia din urmă au încercat şi de această dată să-i facă pe români să plece dar nu au reuşit.